Ana. A lui Manole sau nu?

Din liceu m-a nedumerit o treaba legata de marele mester Manole, zidarii si calfele alea ale lui, si-aia mari de tot, si amarata aia de Ana, care nush ce-i era, nevasta sau amanta, ma iertati da’ amu n-am rabdare sa recitesc tata balada aia, ca sa zic cu certitudine starea civila a femeii. De ce-a zidit-o, mah, ala, pe nevolnica aia? Ca muierea aia-l iubea cat China, ii aducea papitza dis de dimineata la munca, pranzuletz in cosuletz, baga-mi-as picioarele, venea tata numa un suras si o veselie, desi era sculata cu noaptea-n cap sa-i faca senviciuri preaminunatului Manolica.

Asta nu si nu, ca doara a avut el un cosmar, c-a mancat gras cu o seara-nainte, ca (!) ca sa stea constructia in picioare trebuia un sacrificiu uman. Mie sa nu-mi spuneti ca era mana Lui Dumnezeu acolea, ca va scuip intre ochi.

Si se roaga Manolele vietzii sa ploua si sa se intoarca Ana din drum, ca lasa, mai bine sa vina sor’sa lui Viorel, calfa numaru’ doi, aia poate crapa dracului intre mortare si vacalase, ca nu-i paguba lui.

Da’ Ana nu si nu, ca-i lulea dupa barbat’su si-i aduce KFC-u si de ninge si de ploua si si de-o ia vantu’ de pe picioare. Noroc cu cosu’ ala greu, ca avea si vinisor pentru Manolica, de casa, ca pe atunci nu erau inventate pastilele cu aroma de Chardonnay.

Si se roaga iar Manolea sa fie toate urgiile pamantului, numa’ sa se opreasca Ana aia naibii si sa nu ajunga stalp de sustinere-n constructia preaminunata. Nu stia marele sef de santier ca muierea cand iubeste e surda, oarba si muta, ca muta muntii din loc numa sa-si vaza barbatu’ fericit si multumit. Si plange si plange Manolica cel mascul, ca de, si baietii plang cateodata, de ciuda ca Anutza nu se intoarce, ajunge prima si ca atare trebuie sacrificata pe altarul profesiei. Ailalti santieristi se bucura de raul lui, pe principiul mai bine sa planga ma’sa, norocul lor ca Ana avea ca desteptator cucos bun, care cucuriga mai de dimineata ca tatzi ailalti din sat si-a ajuns prima cu merindea la partener.

Amu’ poate ca nu din dragoste se grabea asa Anutza, sau si de-aia, poate ca-i era numa mare spaima c-o ia peste ochi de la Manole, barbat vanjos si dur, daca nu ajunge cu craparea la timp. Da’ sa zicem ca nu, ca Manea era un domn, un adevarat domn si n-o abtziguia pe Anuta din orice motiv. Nici macar preventiv.

Dupa ce invoca toate furiile cerului, care-s neputincioase in fata manutzei aleia de muiere manata de dragoste si/sau de frica, Manolica al nostru o mai si minte flagrant pe femeie, o ia cu lugu lugu , ca sa vezi, ca io nu te zidesc, da’ am pus un pariu cu baietii la un vin si-un Filcau, ca te sperii daca punem caramizile astea pana sus. Amu’ iara se naste intrebarea: Anutza asta avea atata incredere in alesu’ inimii ei sau era pur si simplu proasta gramada? Ca se lasa si mintzita si zidita. Intai pan’ la gleznisoare, apoi pan’ la pulpisoare, cotisoare si of, in final pan’ la tzatzisoarele ei tinere si ferme. Zice femeia ca nu-i e bine, c-o doare, ca elea, elea, da’ Manolica nu si nu. Isi urmeaza visu’ si chemarea pana la capat, ignorand soaptele, spusele, apoi strigatele femeii in ideea ca de! ii muiere, cine dracu sta sa le asculte pe muieri?

Si mai era si gravida nenorocita, poate de-aia o zideste Manole cu atata sadism, o fi banuit-o ca-i gravida cu vo’ calfa mai musculoasa din anturaj, care in timpul liber facea tractiuni in gura poietzii, pe coada de la furca.

Bun, se ridica manastirea, vine Negru voda la receptie, se declara multumit, zidarii-s fericiti ca prind inca un contract, da’ pe Manole-l apuca mustrarile de constiinta si se tzapa in cap de pe coperish, cazut prada unei depresii grave, netratabila pe canapeiul vreunui pisicolog sau prin datu’-n bobi, de deochi, al vreunei babe. Si acolo unde cade el, se face o draga de fantana cu apa limpede si cristalina, da’ sarata si plina de nitritzii deznadejdii, ‘tui maicutza lui de criminal cu premeditare…

Ca nu se intamplau toate astea daca erau pe atunci studii geo si hidro si se apucau de pus fundatia pe alt teren. Si nici daca Manole-si exercita functia de cap de familie ca lumea si urla una buna la Ana [ „Tu! Am zas! Te intorci, tu’ti… ca de nu… Shhht! Taci!” ] sa se intoarca acasa si sa-i aduca alt senvici, cu sunca, nu cu branza puturoasa, ca-i da o mama de bataie de-i face catrintzele ferfenita. Ca aia l-ar fi ascultat, nu i-ar fi iesit din vorba, Doamne fereste, ca pe-atunci asa era femeia, supusa barbatului, nu ca acuma, egala cu el. Ca de era ca acuma, il inhata Anutza pe Manole cu mascatii si-l baga in loc racoros in loc sa crape zidita de vie cu tot cu pruncu’ nenascut.

Huh? Ce? Si tu esti o Ana a lui Manole? Da, mah, da. Ca si tu te duci cu merindea la atlet si el te pune nu in zid, da’ la zid clar si te ciuruieste cu vorbele de te face strecuratoare. Poate ca dupa aia ii pare rau, da’ who cares? Asta in cazu’ in care chiar ii pare rau si nu vrea numa’ sa-si creasca puterea. Puterea aia periculoasa. Cea mai periculoasa. Puterea de a nu suferi. Si atunci zideste in stanga si-n dreapta, mai o caramida in cap, mai o mistrie in tzatzisoara de-ti ia gazu’, mai o galeata de mortar in suflet, de ti se face tare ca piatra pentru cateva zile. Si tu strigi, ca Ana, ca te doare, da’ cine sa te-auda?

In plus, mesteru’ tau are Ane multe, mandre si cornute, nu ti se simte lipsa daca ramai cumva intzepenita in zid si te pierzi de echipa cand pleaca la urmatoru’ contract.

Amu stiu de ce am urat dintotdeauna balada mesterului Manole.

Ca-s feminista p*lii, de-aia!

Si feminismu’ cu indragosteala de un mester superb, cu maini de aur, cu abdomen de beton armat si minte luminata, da’ rece ca fieru’ din armaturi, nu merg mana-n mana.

Asa ca, Ana, zorile se varsa. E vremea s-o lasi mai moale cu senviciurile si sa le lasi pe alealalte sa ajunga la mester inaintea ta, poate scapi nepusa la zid si-o incaseaza alta in locul tau. Tot pe principiul decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa! Desi slabe sanse. Ca frumoasele satului nu merg cu senviciuri, ci sunt asteptate cu peste la gratar, vesela de lux si prosoape noi la baie.

Iubeste-l pe mesteru’ la boloboc, da’ iubeste-te un pic si pe tine si tzitzisoarele tale, care chiar daca au alaptat doi copii, inca mai arata prea bine ca sa fie zidite de vii.

Un gând despre „Ana. A lui Manole sau nu?

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: