De caruta…

Am aflat zilele astea la un Prosecco cu iz de rasina de brad (prostutza oi muri din lumea asta) ca exista o diferenta intre a iubi si a fi indragostit. Cica prima, iubirea, e asezonata cu ratiune. Ca un fel principal de mancare, care are un anume condiment, ala de-i confera personalitate si te face sa ai o relatie pe termen lung cu restaurantul unde se serveste. Indragosteala ar fi acelasi fel de mancare, doar ca gatita mai… hmmm… mai superficial. Oricat suflet pune bucatarul in pregatirea bucatelor, ceea ce rezulta nu are acel quelque chose care sa te faca sa mai vrei.

Pe scurt, iubirea si ratiunea ar trebui sa mearga mana-n mana, iar indragosteala e un fel de faza incipienta a iubirii, care ajunge la maturitatea acesteia doar daca apare pe firmamentul relatiei si doamna ratiune.

Hmmm… Conform teoremei suplului, inseamna ca tu esti varza. Pen’ ca tu esti indragostita de el, topita, nebuna si alte chestii din aceeasi campie lexicala, mai vasta decat Campia Romana. Dupa tine, ratiunea nu are ce cauta in ceea ce simti tu, ca de-aia unu’ mai destept si mai inspirat ca tine a scos din putza gandirii expresia „A iubi dincolo de ratiune”.

Ce ar rezulta de aici? Din datele pe care le avem, rezulta ca tu te afli intr-un stadiu inferior lui, presupunand ca este adevarat ceea ce spune el, cum ca te iubeste rational. Adecatelea nu-si pierde capul. Adecatelea e cu el pe umeri.

Zambesti usor si arunci un ochi rationalului tau iubit, adormit cu o mana sub cap si unul din cracii lungi indoit usor.

Incerci sa rationezi… Are si el dreptatea lui. Asa cum stau lucrurile acum, relatia o duce de fapt el. Nu e de mirare ca uneori oboseste, pentru ca trage dupa el o caruta cu frana pusa. Pusa, da. De irationalul tau, care face si ce trebuie si ce nu trebuie, cand ii e minunatului lumea mai draga. In loc sa mane caruta inainte, sentimentele tale navalnice si necontrolate arunca doar pe umerii lui rationarea neobisnuitei relatii. Caruta infranata astfel se va opri mai repede.

Pana la urma ai de ales intre doua variante. Dureroase amandoua.

In prima iubesti in continuare irational, el oboseste si lasa caruta in drum. Daca-i destept, si este, o ia frumusel pe jos in directia din care ati venit si ajunge in cel mai rau caz la ceea ce a fost inainte de a aparea tu. Iar tu? Tu ramai… de caruta.

In a doua, inveti si tu sa iubesti rational, scoti astfel frana de la caruta (in acceptiunea lui), da’ cand ajungeti in varf de deal, caruta o ia la vale ca un tavalug, trece peste el, pe tine te arunca dracului in decorul cu brazi si se opreste undeva intr-un sant, intr-un pom sau pica intr-o apa. Oricum, cu daune sau nu, se opreste. El ramane ranit, tu ramai din nou… de caruta.

Pai da. Ca-n cazu’ numaru’ doi, tu nu mai esti tu. Esti alta. Varianta ta rationala in iubire e utopica de-a dreptu’. E altcineva.. Nu poti raspunde de comportamentul cuiva pe care nu-l cunosti, nu? De-aia caruta scapa la vale…

Te intrebi cu spaima in suflet cum sa faci sa nu te schimbi si totusi sa faci in asa fel incat sa fiti amandoi in aceeasi pozitie, nu neaparat kamasutriana.

Poate urca el in caruta, alaturi de tine. N-o mai trage dupa el, nu mai oboseste. Da’ atunci caruta sta pe loc si voi puteti cel mult sa admirati peisajul. Acelasi mereu. Saaaauuu, puteti face sex in caruta, pe capra sau pur si simplu capra, cu scorbaci sau fara. Da’ cat timp numa’ sex? Si in acelasi peisaj?

Mai poti cobori tu din caruta, o trageti impreuna, doi boi perfect compatibili, care trag o caruta goala dupa ei. Goala.

In toate cazurile astea, futu-i mama ei de ratiune, te plictisesti groaznic. Ca toate duc la rutina. Iaaachhhhh… cea mai gretoasa perspectiva a unei relatii, fie ea si nerelatie sau nepoveste sau ce-o fi, ca asta a ta cu atletul suplu, purtator de acel „pentru totdeauna” in irisi.

Si atunci? Ce ratiune? Care ratiune? Lasa, draga, ca-i de zece ori mai bine asa… nu dai pe nimic in lumea asta fluturii din stomac si genunchii inmuiati la vederea privirii lui, umblatoare pe craci lungi si numa’ fibra… Asa ca lasi toate variantele deoparte, alea dureroase, iti sufleci manecile, iti freci palmele a hotarare si te apuci temeinic sa-l inveti pe el sa mai lase din ratiunea aia a lui mirobolanta si altora.

Ceva iti spune ca daca reusesti asta, inhamati fluturii amandurora la caruta si faceti din povestea voastra nepoveste o caleasca zburatoare. Spre vesnicie.