Off…road

Nu, nuuu, trebuie ca la nasterea mea, una din ursitoare sa fi stranutat exact cand sa-mi urseasca ceva chestie misto si a iesit o bulibaseala din care soarta a inteles fix ce-a vrut ea… Ca prea rare-s zilele in care nu mi se intampla nimic…

Ieri. Intalnire de gradul zero cu suplul atletos. Une sa ne intalnim, une sa ne intalnim? Acasa la el se aflau neamurile de peste sapte mari si sapte tari venite sa-si vaza odorul. Lasa, mah, ca doara n-au defrisat astia chiar tot, mergem in padurea cu alune, feriti de ochii lumii, ca la ce diferenta de varsta este, ne poate dracului aresta careva pentru grave ofense aduse moralitatii…

Bun. Zis si facut. In codrul verde, unde s-a pierdut de muuulta vreme orice urma de cai haiducesti, am gasit o intrare pietruita la inceput, promitatoare de ceva poienita cu urme de talpi de iele jucause. Ne-am afundat in padure. La propriu. Poienita ciuciu-muciu, in schimb noroi la greu. Am oprit motorul si am zis ca lasam pe mai tarziu grijile plecarii de acolo, ca n-are sens sa ne stricam programul artisitc. Am povestit cate-n luna. Cate-n stele nu, ca nu era vreme. Am mancat impreuna cate o shaorma la lipie, achizitionata de moa de la Mado-ul Polusian, ca aveam un pont de la fiu-meu ca e cea mai buna. Si e. Am mai povestit, cu gura plina, ca sa economisim minute pretioase, am baut pulpy de-ala de grapefruit, care-i place lui, da’ mie mi-i asa amar ca-mi simt amigdalele (extrase in facultate) inca in gat. Tigara dinainte, sexu’ si tigara de dupa, scurtam povestea dintre tigari, ca nu-i locu’. Ma rog, locu’ nu era nici in masina, daca ma-ntzelegeti ce vreau sa zic.

Pen’ ca Craci lungi nu e genu’ care sa f*ta si sa plece, m-a mai tinut un pic incolacita cu lianele lui, mi-a mai zis doua, trei, noua vorbe mai dulci decat pulpy-u’ vietzii si am decis ca tre’ sa plecam cata cashi, ca sa lasam locul ielelor sa incinga hora de miez de noapte. Sper ca au avut ceva sosoni la ele, ca altfel nu le vaz bine unghiutele alea sidefate si rochitele de voal (asa vad eu ielele ca arata, don’t shoot me!).

Card, slot, ambreiaj si frana calcate, frana de mana jos, start! Pula start. Zambesc ghidus la gandul ca mi-am pus centura. Da, se impunea clar, la ce demaraj puteam avea pe noroiul ala. Trebuie sa caut mai atent, sigur imi descopar cateva suvite blonde – blonde in par. Ul de pe cap, evident.

Accelerez usor, usor, ca stiam ca am sofer mascul langa mine si parca-l auzeam cum incepe sa urle, ca orice barbat, sa nu accelerez tare, ci usor, usor, ca un acord fin la canalele TV. Asa fac. Usurel, usurel. O laie. Bun. Hai sa ne dam jos sa cautam ceva scanduri sa punem sub roti, cat s-o ia masina cativa metri doar, pana ajungem la pamant tare. Ma uit la frumosu’ de langa mine. Avaaaaaiiii… Adidasii noi straluceau de mandrie ca-i incalta picioarele. Noi-noutzi. Si scumpi, pfui, scumpi, futa-i Stalin. Noah, une sa-l vari pe Motanu’ incaltat in noroiu’ ala? Evaluezi rapid situatia. „Lasa, dragule, stai in masina, am vazut niste scanduri, ma duc io si le aduc, le var sub roti si iesim intr-o clipitzica de-aici. Une sa te umpli de glod si sa ajungi acas’ la neamuri in halu’ ala?” Protesteaza usor atletu’, da’ pricepe ca e mai bine sa lase cavalerismele de doi lei si sa aiba incredere in mine. Deschid portiera si pasesc cu o mandrie morometziana in mocirla. Dupa ce mi se afunda piciorul bine de tot in lut, realizez ca si eu eram incaltata cu ghetele cumparate alaltaieri, gri deschis, piele intoarsa. Imi scapa un ras scurt. Parcurg eroic si tzopait cei cativa metri mlastinosi, gasesc scandurile alea (deie-i Dumnezeu sanatate Dorelului care le-a lasat acolo), aduc vo trei si le pun sub roti. Urc. Accelerez usor de tot. Nu merge. Aplic metoda balansului. Aproape ca o ia, da’ scandura din spate fuge de sub roti. „Auzi, stii ce? Ia muta-ti tu cracii la volan, tu manevrezi motoru’ cat de fin vrei tu si io imping masina.” Nici mac nu zice Fibra de otel, isi muta curu’ pe scaunul soferului si eu trec in spatele masinii, la impins. Imi proptesc scandura in noroiul din spatele meu, imi proptesc ce-a mai ramas gri din ghetutza mea noua in scandura, palmele, care pana atunci mangaiasera pielea fina a frumosului, se proptesc si ele de zgrabuntele mari de noroi de pe haion. Da-i! Acuma! Sisiful din mine se incordeaza tot si-n doua minute masina ajunge pe teren tare. Ii strig sa mearga inainte, sa nu opreasca pana n-o scoate de acolo si eu parcurg drumul pana la masina pe jos, in acelasi stil tzopait.

Adidasi Noi iese din masina, ma ia in brate si ma saruta cu foc. Pai cred si io, macar atata meritam ca rasplata pentru plamanu’ scapat pe jos la impinsu’ impotmolitei si pentru negrul aspru de sub si din jurul unghiilor, de pe fatza si haine, din par si din gura.

Urca la locu’ lui, io mai arunc o privire catre ghetele mele, imi trece scurt prin cap ca veci nu le mai dau eu fatza decenta, da’ trec repede peste si urc imbujorata si cu ochi stralucitori la volan. Ii cuprind fata fina in palme si solicit un bonus la sarutul de mai inainte.

Radem.

Radem.

Adrenalina imi curgea prin vene pompata de corasonu’ multumit ca l-am facut mandru de moa pe preaminunatul ramas curat curatzel, ca scos din cutie.

Pe drumul de intoarcere, pe care-l urasc pentru ca-mi dezlipeste straturi de suflet la despartirea de Imaculat, in incercarea de a pune adrenalina cu botul pe labe, mai povestim doua trei banalitati, fumam o tigara si tacem. Ii adulmec parerea de rau ca momentele faine se termina. Din nou.

Ajunsa acasa, mai dau un ochi pe tembelefon si vad un pupic de la el.

Intru, imi sarut copiii, scarpin catzelusa pe burtica, imi spal ghetele, ma spal pe maini, imi torn un pahar de Prosecco, imi aprind o tigara si, cu vintrele rascolite deja de dor, ii scriu fara sa respir un mesaj coechipierului meu de off road.

Destzelenite din mlastina povestii nepovesti, gandurile se astern luxuriant pe privatu’ expeditorului de pupici.

Dupa un telefon de la mama, care ma anunta ca a chemat salvarea, o deplasare cu inima stransa pana la ea, discutii cu doctorul si linistirea cand am aflat ca nu a fost „decat” un puseu de tensiune, am ajuns sfarsita fizic si psihic in fata blocului.

Nu-mi venea sa cobor din masina.

Tarziu, foarte tarziu in noapte, am stat un sfert de ora in masina, cu ochii inchisi si capul lasat pe spate, tragand adanc din tigarile sudate una de alta. M-am trezit ca mi se plimba prin cap toate off-urile pe care le stiam…

Offline… off road… call off… off-air… fuck off… off duty… shoulder off…

Imi scapa un oftat lung. Cat toate off-urile din limba engleza.

Offffffffffff…